Concurs
Va propun participarea la Giveaway, concurs aniversar. Merita, iar premiile sunt pe masura. Trageti putin cu ochiul sa va convingeti singuri:)
http://www.adynas.com/2011/06/adynas-1-year-anniversary-giveaway.html
Teme Tehnici
Realitatea
following
concurs Giveaway
Incercati si voi!!!merita
http://www.adynas.com/2011/06/adynas-1-year-anniversary-giveaway.html
Concurs
Revin cu o postare despre un alt concurs ce pune in joc premii ce merita sa le aiba orice fata care vrea sa arate bine si care stie ce inseamna sa iti pui in evidenta frumusetea.
Asa ca, dragilor, daca doriti sa aratati bine in aceasta primavara, va recomand niste produse foarte bune care pot fi ale voatre doar accesand site-ul http://beauty-aa.blogspot.com/2011/02/giveaway-de-primavara.html
Multa bafta:)
See You Next Time!
In calitate de studenta la Jurnalism, inca, aceasta va fi ultima postare pe acest blog. Pe viitor poate voi fi un alt personaj, nu voi mai fi studenta de la Jurnalism, ci poate una de la master in relatii publice. Poate voi fi angajata unei firme sau o simpla persoana care vrea sa-si impartaseasca opiniile cu ceilalti.
Drept e faptul ca filele povestii inca exista si inca sunt rasfoite, ca lumea merge inainte indiferent de criza, greve sau alte minuni care ne tin pe loc si care ne incretesc fruntile. Astazi spun la revedere acestui blog, doar ca sa spun maine din nou Buna Ziua! sub un alt personaj, in alta calitate. Pentru ca si maine e o zi si pentru ca povestea continua, nu voi spune The End, ci See You Next Time!
“Am venit la Jurnalism sa fac televiziune, dar am descoperit PR-ul”
Reporter: Ai ajuns la sfârşitul a trei ani de facultate. Pot spune acum că discut cu un jurnalist?
Simona Aniculăesei: Nicidecum. Sunt la sfârşitul facultăţii, cu doar două zile înainte de absolvire, dar nu am ajuns să mă declar un jurnalist. Asta şi pentru că nu lucrez în domeniu, dar şi pentru că mi-am confirmat că nu e ceea ce îmi doresc. Poate că e o practică prea îndrăzneaţă pentru mine, iar bunul simţ mă împiedică să o desfăşor ca la carte.
R: Dar totuşi ce te-a determinat să alegi Jurnalismul?
S.A.: În urmă cu doar trei ani mă pregăteam să-mi aleg o meserie pentru viitor. Pentru că scriam articole în ziarul liceului pe care l-am absolvit, m-am gândit că Jurnalismul e alegerea ideală. Nu am stat prea mult pe gânduri şi m-am înscris. Şi am şi intrat. De fapt, am venit aici mai mult să fac televiziune, să fiu o Andreea Esca a Moldovei. Visuri de copil. Însă am descoperit că-mi place PR-ul. E o practică în care mă regăsesc mult mai mult.
R: Cum arată viitorul pentru tine acum?
S.A.: Deocamdată mă gândesc la viitorul foarte apropiat, şi când spun apropiat mă refer chiar la o lună de zile pentru că e momentul în care voi termina practic facultatea prin susţinerea licenţei. În viitorul îndepărtat mă văd lucrând în relaţii publice şi mă văd înconjurată de oameni de la care am ce învăţa. Îmi place să ţin aproape de mine persoane care au realizat multe în viaţă şi să le descopăr povestea din spatele imaginii puternice pe care o afişează zi de zi.
Nu pot sa traiesc cu intrebarea “Ce ar fi fost daca?”
R: Dar povestea din spatele tău, cum se derulează?
S.A.: Nu ştiu dacă viaţa mea e o poveste. Pentru mine e doar o lume de care mă bucur zi de zi, cu protagonişti simpli, care mă susţin mereu şi îmi dau încredere să merg mai departe.
R: Regreţi ceva din ce ai făcut până acum?
S.A.: Nu, absolut nimic. Eu cred că regretele sunt pentru cei care nu se pot mulţumi cu propria lor persoană şi încearcă mereu să facă altceva pentru că ei cred că aşa vor ajunge la ceea ce îşi doresc. E ca şi cum te-ai regreta pe tine ca persoană pentru că sunt deciziile tale. Nu regret că am dat la Jurnalism pentru că aşa m-am convins că poate nu e ceea ce îmi doream. În plus, am cunoscut oameni care mi-au marcat existenţa aici, care m-au încurajat mereu atunci când simţeam că nu o să pot continua şi mi-am făcut prieteni pe viaţă. În plus, în viaţă mereu trebuie să încerci, iar eu nu pot trăi zi de zi cu întrebarea: „Ce ar fi fost dacă..?”
Dansul este o pasiune in care nu profesez de frica sa nu desfasor din obligatie
R: Care e cea mai frecventă întrebare care ţi se adresează şi cea pe care nu primeşti niciodată?
S.A.: Toată lumea e curioasă de ce am dat la Jurnalism şi de ce mi-am ales această meserie complicată, iar întrebarea care nu mi se pune niciodată este ce aş fi vrut să fac, dar nu am avut ocazia.
R: Şi răspunsurile…
S.A.: Am venit la jurnalism din curiozitate şi cu speranţe că o să-mi placă „meseria care e mereu pe fugă”, iar la cea de-a doua răspunsul vine dintr-o pasiune mai veche pe care încă nu am exploatat-o suficient de frică să nu devină o povară sau să o desfăşor din obligaţie, adică dansul.
Fara idoli
Mereu ma surprind certandu-ma ca nu am ajuns si eu sa am un idol. Se pare ca e la moda ca crezi in cineva sau sa copiezi o vedeta. Eu insa prefer sa raman fara persoane de urmat sau VIP-uri pe post de idoli sau staruri. Cred ca mentalul meu refuza sa creada in cineva celebru si acest lucru dintr-un motiv foarte simplu: de ce sa ajung sa admir atat de mult o persoana pe care nu o cunosc decat prin intermediul televizorului sau stirilor aparute in ziare?
Pentru mine, notiunea de star sau idol e mult mai complexa decat pare: acea persoana ar trebui sa fie pe placul meu din toate punctele de vedere, sa ajung sa ma regasesc in actiunile ei sau sa confirm si sa accept afirmatiile sau discursurile sale. Iar toate acestea nu se intampla pentru ca nu am contact direct cu persoanele respective si, cel mai probabil, nu voi ajunge niciodata sa comunic cu ele. Necunoscandu-le, nu pot sa le admir pe deplin. Poate imi plac anumite roluri in care au jucat diversi actori sau imi plac melodiile de pe noul CD al unui cantaret, dar cunosc starul si nu omul, ceea ce imi conduce mentalul spre necunoscut. Poate iubesc doar fata pe care ei vor sa mi-o arate, dar nu si omul de dincolo de ecran.
Sunt multe persoane din viata mea in care cred si pe care le admir pentru ceea ce sunt si ce au realizat, dar nu fac din asta o adevarata nebunie. Ele de ce nu pot fi staruri? Poate pentru ca nu apar la TV sau nu sunt celebre? Si poate sunt mult mai capabile decat VIP-urile ce apar pe inserat, iar la rasarit au disparut. Sau poate prefer sa cred in oameni simpli si sa admir lucruri reale si fapte adevarate ale unor oameni simpli, dar capabili.
Campania de relatii publice-Bernard Dagenais
O mini-enciclopedie. Asa poate fi descrisa cartea autorului canadian, Bernard Dagenais, Campania de relatii publice, aparuta in 2003 la Editura Polirom. Autorul a reusit sa stranga in 344 de pagini toate datele importante cu privire la relatiile publice si comunicare, construind totodata un ghid pentru pasionatii acestui domeniu.
Cartea prezinta principiile care trebuie sa stea la baza realizarii unui plan de campanie reusit, fiind descrisa fiecare etapa in parte. Teoria nu este cea care domina in cartea lui Dagenais, ci numeroasele exemple concrete si la obiect ale autorului, ce fac intelegerea lucrurilor teoretice mult mai usor. Practic, nu exista paragraf fara sa nu fie sustinut de o exemplificare din viata reala si din experienta personala a autorului.
Devenita o “biblie” pentru pasionatii de relatii publice, cartea ilustreaza numeroase situatii in care este pus consilierul de relatii publice (PR) atunci cand pregateste o campanie de PR. Prin exemplele extrem de elocvente, autorul evidentiaza greselile care se fac in acest demers, dar si cum pot fi ele indreptate, fara a da de banuit ca este ceva in neregula. Cartea este structurata pe mai multe capitole, Notiuni de baza despre comunicarea intr-o organizatie • Analiza de situatie si diagnosticul • Obiectivul • Publicul-tinta • Definirea axei de comunicare • Explorarea si alegerea strategiilor de comunicare • Conceperea mesajelor • Bugetul si calendarul • Evaluarea • Prezentarea planului, ce conduc la o analiza foarte buna a textului.
Este una dintre cele mai bune carti de specialitate pe care le-am citit, limbajul nu este unul stiintific, poate fi inteles chiar si de catre incepatorii acestui nou domeniu numit Relatii Publice. Numeroasele exemple nu reprezinta doar partea ce completeaza notiunile teoretice, ci, de multe ori, ele sunt insasi teoria si baza intelegerii facile a textului. O recomand celor direct interesati de PR si comunicare , dar si celor care vor sa inteleaga mult mai bine mersul lucrurilor in aceste doua domenii.
Talentele mari se tin in orase mici…
http://www.youtube.com/watch?v=0ScKJnwJcZU
Un exemplu foarte bun ca talentul nu tine cont de oras, varsta, timp sau spatiu
Studiu, studiu si iar studiu…
Pentru ca ne aflam intr-o perioada grea pentru noi, studentii in ultimul an, mai ales pentru ca avem de sustinut o licenta cam in doua luni, tin sa remarc faptul ca studentul nu a uitat totusi sa se distreze. In campusurile din Copou, in special in Titu Maiorescu, petrecerile se tin lant. Seara de seara, se aude muzica in boxe, tineri tipand si domnisoare razand. Mmmm…Nimic de zis. Nu au uitat studentii de distractie, chiar daca salile de lectura sunt arhipline. Se pare ca e doar distractia dinaintea furtunii mari din iulie…
